iata-ne la photo shooting chiar inainte de coborare. eram relaxati, fericiti...

urcam cu chiu cu vai primele pante si, dupa belvedere, ma opresc sa imortalizez moacele noastre obosite. in schimb, unii vorbeau la telefon linistiti

iar altii isi relaxau muschii la parapet

tot in acea curba, ne-a prins din urma un alt bicilist, pe nume beni. iata-l, venind tare:

am urcat impreuna pana in Poiana Mica, unde m-am oprit pentru niste poze. iata-i pe cei trei, coborand o mica panta. stiam cu totii ce ne asteapta.

in panta de dinaintea Poienii Brasov, ne-am separat si fiecare a luat-o asa cum a putut. pe ultimele zeci de metri, un sprint intre mine si adybrasov s-a lasat cu victoria celui din urma, la cativa metri. avea totusi cursiera. he he. ce modest sunt
in Poiana, dupa ce ne-am tras putin sufletul la o tasnitoare. in spate, un apus superb!

pornim la drum, pe un semi-intuneric, fara lumini, fara stopuri, fara veste reflectorizante. ajungem jos, in Livada Postei, obositi si rupti, dupa o coborare in aproape bezna in care cred ca mi-am batut recordul la viteza cu MTB-ul: 78 km/h!!!!!!!!!!!!!!!

macelarux isi "monteaza" vesta reflectorizanta, mai facem cateva poze

dupa care ne punem in miscare, la lumina lampilor de pe stalpi. dupa un slalom absolut cretin printre masini, si un dement cu o Kia visinie claxonand ca bezmeticul din nu stiu ce motiv, ajungem fiecare la casa noastra.
