astazi, 25 octombrie am participat la primul meu concurs de mountain bike. a fost vorba de un maraton prin dealurile de langa Sfantu Gheorghe. am plecat de la start curat si am ajuns plin de noroi. locul 17 obtinut m-a incurajat sa mai particip si alta data la concursuri, cu conditia sa fac ceva antrenament inainte. pentru mine, antrenamentul a constat in a taia o caruta de lemne cu drujba ieri, adica 24 octombrie.
Sunday, October 25, 2009
Primul meu concurs de MTB
astazi, 25 octombrie am participat la primul meu concurs de mountain bike. a fost vorba de un maraton prin dealurile de langa Sfantu Gheorghe. am plecat de la start curat si am ajuns plin de noroi. locul 17 obtinut m-a incurajat sa mai particip si alta data la concursuri, cu conditia sa fac ceva antrenament inainte. pentru mine, antrenamentul a constat in a taia o caruta de lemne cu drujba ieri, adica 24 octombrie.
Friday, October 23, 2009
Friday, October 09, 2009
Thursday, October 08, 2009
Monday, October 05, 2009
Nou record: 78 km/h cu bicicleta!
Astazi, 5 oct 2009, pe dupa amiaza asa, aveam chef de o iesire cu bicicleta. fiindca vremea era superba, cerul senin, am chemat inca 2 baieti, macelarux si adybrasov sa facem o tura. conferinta pe mess, am stabilit traseul, urma sa urcam poiana. zis si facut. ne intalnim, mergem inspre livada, si
iata-ne la photo shooting chiar inainte de coborare. eram relaxati, fericiti...
urcam cu chiu cu vai primele pante si, dupa belvedere, ma opresc sa imortalizez moacele noastre obosite. in schimb, unii vorbeau la telefon linistiti
iar altii isi relaxau muschii la parapet
tot in acea curba, ne-a prins din urma un alt bicilist, pe nume beni. iata-l, venind tare:
am urcat impreuna pana in Poiana Mica, unde m-am oprit pentru niste poze. iata-i pe cei trei, coborand o mica panta. stiam cu totii ce ne asteapta.
in panta de dinaintea Poienii Brasov, ne-am separat si fiecare a luat-o asa cum a putut. pe ultimele zeci de metri, un sprint intre mine si adybrasov s-a lasat cu victoria celui din urma, la cativa metri. avea totusi cursiera. he he. ce modest sunt
in Poiana, dupa ce ne-am tras putin sufletul la o tasnitoare. in spate, un apus superb!
pornim la drum, pe un semi-intuneric, fara lumini, fara stopuri, fara veste reflectorizante. ajungem jos, in Livada Postei, obositi si rupti, dupa o coborare in aproape bezna in care cred ca mi-am batut recordul la viteza cu MTB-ul: 78 km/h!!!!!!!!!!!!!!!
macelarux isi "monteaza" vesta reflectorizanta, mai facem cateva poze
dupa care ne punem in miscare, la lumina lampilor de pe stalpi. dupa un slalom absolut cretin printre masini, si un dement cu o Kia visinie claxonand ca bezmeticul din nu stiu ce motiv, ajungem fiecare la casa noastra.
iata-ne la photo shooting chiar inainte de coborare. eram relaxati, fericiti...

urcam cu chiu cu vai primele pante si, dupa belvedere, ma opresc sa imortalizez moacele noastre obosite. in schimb, unii vorbeau la telefon linistiti

iar altii isi relaxau muschii la parapet

tot in acea curba, ne-a prins din urma un alt bicilist, pe nume beni. iata-l, venind tare:

am urcat impreuna pana in Poiana Mica, unde m-am oprit pentru niste poze. iata-i pe cei trei, coborand o mica panta. stiam cu totii ce ne asteapta.

in panta de dinaintea Poienii Brasov, ne-am separat si fiecare a luat-o asa cum a putut. pe ultimele zeci de metri, un sprint intre mine si adybrasov s-a lasat cu victoria celui din urma, la cativa metri. avea totusi cursiera. he he. ce modest sunt
in Poiana, dupa ce ne-am tras putin sufletul la o tasnitoare. in spate, un apus superb!

pornim la drum, pe un semi-intuneric, fara lumini, fara stopuri, fara veste reflectorizante. ajungem jos, in Livada Postei, obositi si rupti, dupa o coborare in aproape bezna in care cred ca mi-am batut recordul la viteza cu MTB-ul: 78 km/h!!!!!!!!!!!!!!!

macelarux isi "monteaza" vesta reflectorizanta, mai facem cateva poze

dupa care ne punem in miscare, la lumina lampilor de pe stalpi. dupa un slalom absolut cretin printre masini, si un dement cu o Kia visinie claxonand ca bezmeticul din nu stiu ce motiv, ajungem fiecare la casa noastra.
Sunday, October 04, 2009
Brasov - Tg. Secuiesc si retur sau Cum sa faci 144 de km pe bicicleta intr-o ora
Azi dimineata, adica duminica, 4 oct 2009, m-am trezit voios, am mancat si m-am gandit ce sa fac. fiindca ai mei erau plecati cu masina la tara, intr-un sat de pe langa Targu Secuiesc, iar eu eram singur acasa, mi-am propus sa fac traseul de masina (72,4 km dus si 72,4 km intors), cu bicicleta. zis si facut. mi-am pregatit un rucsac cu niste haine uscate, ca deh, poate ma prinde ploaia, aparatul foto, portofel si bani.
era ora 8:45. am iesit din scara. la 8:50 eram la chioscurile de vizavi de Liceul de Informatica. mi-am luat 2 sticle de Powerade si am plecat in calatorie. am luat-o pe Saturn, Vlahuta, dreapta pe Harmanului si ma apropiam de ultimul semafor, cel de dinainte de pod. simteam ca parca dadeam mai greu la pedale. m-am uitat la roata fata, nimic. m-am uitat la roata spate, m-a apucat groaza. se desumfla. am coborat, am gandit, am analizat situatia si am facut ceea ce orice om cu capul pe umeri ar fi facut in aceasta situatie. am injurat de toti dracii si zeii posibili.
neavand camera de rezerva, am cautat in stanga si in dreapta vulcanizari si, dupa ce m-am invartit 15 minute sa gasesc una deschisa, m-am lasat pagubas. am facut cale intoarsa, pana la pasaj, unde, la benzinarie, am rugat un angajat sa imi umfle roata, macar sa ma tina pana acasa. zis si facut. i-am multumit si am bagat tare, pe faimoasa pista de biciclete. aerul m-a tinut doar pana la Lukoil, langa ITC. de acolo, pe langa bicicleta, pana acasa pe Zorilor, la ora 9:45. in tot acest timp, nu m-am pierdut cu firea, mi-am pastrat mintea limpede si am injurat de toti dracii, iarasi. si iata-ma, acasa, dupa un drum de 144 de km, facut intr-o ora. ce ziceti? imi bateti recordul? :))
era ora 8:45. am iesit din scara. la 8:50 eram la chioscurile de vizavi de Liceul de Informatica. mi-am luat 2 sticle de Powerade si am plecat in calatorie. am luat-o pe Saturn, Vlahuta, dreapta pe Harmanului si ma apropiam de ultimul semafor, cel de dinainte de pod. simteam ca parca dadeam mai greu la pedale. m-am uitat la roata fata, nimic. m-am uitat la roata spate, m-a apucat groaza. se desumfla. am coborat, am gandit, am analizat situatia si am facut ceea ce orice om cu capul pe umeri ar fi facut in aceasta situatie. am injurat de toti dracii si zeii posibili.
neavand camera de rezerva, am cautat in stanga si in dreapta vulcanizari si, dupa ce m-am invartit 15 minute sa gasesc una deschisa, m-am lasat pagubas. am facut cale intoarsa, pana la pasaj, unde, la benzinarie, am rugat un angajat sa imi umfle roata, macar sa ma tina pana acasa. zis si facut. i-am multumit si am bagat tare, pe faimoasa pista de biciclete. aerul m-a tinut doar pana la Lukoil, langa ITC. de acolo, pe langa bicicleta, pana acasa pe Zorilor, la ora 9:45. in tot acest timp, nu m-am pierdut cu firea, mi-am pastrat mintea limpede si am injurat de toti dracii, iarasi. si iata-ma, acasa, dupa un drum de 144 de km, facut intr-o ora. ce ziceti? imi bateti recordul? :))
Subscribe to:
Posts (Atom)