Rezervatia de zimbri din Vama Buzaului

Tot auzisem de la oameni lucruri bune despre rezervatia de zimbri din Vama Buzaului. In noiembrie 2008 s-a inaugurat si de atunci pana acum n-am reusit s-o vizitez niciodata. Am ales s-o fac ieri, adica luni 5 aprilie 2010. Am plecat cu doi amici cu masina din Brasov, am ajuns la podul de dincolo de Harman, am luat-o pe pod, prin Prejmer, Teliu si in Bradet la un moment dat am ajuns la o intersectie unde am luat-o la dreapta prin Acris inspre Vama Buzaului. Am mers ce-am mers si am vazut un panou la stanga care indica intrarea in rezervatia Valea Zimbrilor.

 

N-am mers decat cateva zeci de metri si am dat de gardul care inconjura locul. Era un vant naprasnic afara care accentua si mai mult frigul deja existent. Mai era acolo doar un grup de 4 oameni zgribuliti. Mare noroc! Zimbrii erau chiar langa intrare, in numar de 11. I-am pozat pret de cateva minute, dupa care brusc, toti au fugit inspre centrul parcului.

Am completat cartea de oaspeti,

ne-am dat putin in balansoarele de acolo

si am inconjurat locul, avand grija sa nu atingem banda electrificata de jos. Pe partea cealalta, cei doi amici au facut cale intoarsa, probabil descurajati de vant si de frig. Eu am ramas. Speram din tot sufletul sa se apropie zimbrii. Rabdarea mea de balanta mi-a fost rasplatita, caci in numai cateva minute, toata turma de 11 zimbri a venit aproape de gard si mi-a oferit sansa de a o poza asa cum merita. Cu mic cu mare, toti zimbrii m-au ajutat si multumita lor am uitat complet de faptul ca batea un vant groaznic:

Brasovul vazut de pe Coltul Putinarilor

Dupa cum scriam intr-un post mai vechi, am urcat pana la Coltul Putinarilor mai mult din curiozitate. Am descoperit acolo niste locuri excelente de pozat partea veche a orasului Brasov. Peste acele zone domneste o liniste desavarsita, greierii se aud in surdina iar aerul este foarte curat si dadator de viata. Si de inspiratie pentru fotografiat desigur. Inarmat cu al meu aparat si cu putin timp liber, am tras cateva cadre cu partea veche a frumoasei noastre urbe. Apusul superb de soare m-a ajutat, insa n-am reusit sa ii folosesc la maxim potentialul. Mai ales ca mai aveam de urcat destul si se facea frig, eu fiind doar intr-un tricou primit de la Constantin de pe Highball Blog. Adica eram imbracat subtire. Din acele cadre, am ales doar cateva mai reprezentative. Nu se vor a fi artistice, ci mai degraba sa ilustreze cat mai bine atmosfera de atunci si tabloul peisagistic al acelei zile.

Brasovul are din nou skate park

Vineri, 2 aprilie 2010, pe la ora 17, s-a deschis noul skate park din Brasov, aflat in Centrul Civic, adica tot acolo unde a fost si vechiul. Din cate am vazut, noile rampe par mai solide, facute dintr-un material mai bun decat cele vechi, care erau de lemn, si aranjarea lor in cadrul terenului pare mai gandita decat inainte. Cica s-a discutat cu practicanti ai acestui sport amplasarea lor. Am auzit un zvon cum ca fiul unul consilier local i-ar fi amintit lu’ taica-su ca el fiind skater, nu are pe unde sa se dea. O semnatura si gata proiectul. Materialele par a fi aduse din strainatate, ceea ce este de laudat. Acum sunt curios cat vor tine aceste rampe, in conditiile in care unii nu le folosesc asa cum trebuie. Trebuie luat in considerare si faptul ca traim in Romania si orice lucru nou nu dureaza mult. Dar urmeza sa vedem toate astea odata cu timpul.

Poze:

O scurta iesire cu bicicleta

Zilele trecute mi-am pus in gand sa vad si eu ce e cu straduta aia care urca din Livada Postei in dreapta drumului Poienii. St. O. Iosif se cheama. E vai de capul ei. Regret ca am urcat pana in varf numai ca sa o cobor asa incet. Nu urcati pe ea decat daca vreti sa va stricati bicicletele sau masinile!

Dupa care am urcat pe Muresenilor, pe langa Maternitate in sus si inainte de a face stanga spre Piata Unirii, putin mai sus de liceul Brancoveanu, am luat-o la dreapta pe strada Dupa Iniste. La un moment dar, la stanga s-a ivit o mica straduta de pamant care mi-a placut instantaneu. Vroiam si altceva decat asfalt. Strada se numeste Coltul Putinarilor si urcarea este foarte abrupta si exista santuri sapate de ploaie. Dar am vazut Loganuri mai sus dar si o Honda CR-V care se chinuia sa urce drumul. M-am oprit pe la mijlocul urcarii si am facut cateva poze cu orasul vechi dar si cu bicicleta (pozele cu bicicleta le puteti vedea aici) dupa care mi-am continuat urcarea la Belvedere. M-am recules si am pornit la vale pe asfalt:

Ajuns inapoi in Livada Postei, aveam prea multa energie si nu stiam cum sa o irosesc. A urmat o cursa prin trafic, respectand totusi culorile semaforului. Da, stiu ca am calcat linia continua si probabil am facut mai multe. Hotul neprins, negustor cinstit. Filmarea o puteti vedea aici: (nu e cea mai nebuneasca filmare a mea…)

Hristos a Inviat! Cum arata dimineata de Paste…

Hristos a Inviat! Ceata a pus stapanire peste Brasov. Asadar, daca ati baut cumva, sa nu cumva sa va urcati la volan, ca in perioadele astea se intampla accidente mai multe si mai grave. Nu va lasati dusi de val, mancati cu moderatie, beti cu masura si o sa vedeti ce bine veti iesi din sarbatori. Fiti chibzuiti, fiti buni cu ceilalti, radiati de fericire, fiti optimisti pentru ca asta conteaza cel mai mult. Ganditi-va la altii dar nu uitati nici de propria persoana. Eu asa voi face.

Asadar, 4 aprilie incepe cu ceata, frig. Dar se pare ca va fi o zi insorita azi. Dupa ce mancati, mai stati putin si luati-va bicicletele si mergeti la plimbari sau mergeti pe jos, faceti drumetii. Bucurati-va de viata!

Inca o data, Hristos a Inviat!

Remember sambata trecuta

Pentru ca in Brasov e frig si ploua de cateva ore, in loc sa fiu la plimbare acum, imi amintesc cu drag de weekendul trecut, in special de ziua de sambata, cand, pentru prima oara in anul asta, a fost o vreme minunata si calda. Planuisem cu niste amici o iesire cu bicicletele prin padurile din jurul urbei. Zis si facut. Ne-am strans pe la 12 si ceva in Centrul Civic, am stabilit un traseu, dupa care ne-am indreptat inspre Pietrele lui Solomon. Pe la maternitate am intalnit primul grup de biciclisti. Erau cam 15, baieti si fete. Frumos, am zis. In Piata Unirii, alt grup numeros. Pe tot drumul pana la Pietrele lui Solomon am intalnit pana la urma cel putin 40 de biciclisti de toate varstele. Tot cartierul Schei era plin, exact ca o Masa Critica. Ne-am oprit frumos acolo, am inceput sa facem poze:

“Toata lumea sa ridice bicicletele in aer!”

Doar unul din ei a facut asta, probabil ca avea una mai usoara :)

Imi pusesem de acasa in rucsac un pachet de 12 piscoturi numai bune de mancat in caz ca ramaneam izolati pe undeva. Le-am mancat. Apoi am regretat asta, pentru ca mai tarziu ni s-a facut foame iarasi. Bine ca aveam apa din belsug.

Ne-am asezat apoi la soare, am mancat cate putin dintr-o ciocolata de casa si a trebuit sa asteptam cativa amici:  

Ne-am tot prajit la soarele dogoritor, ne-am baut aproape toata rezerva de apa.

Dinspre oras, veneau biciclistii pe banda rulanta:

La baza Drumului Vechi, un alt grup de biciclisti se pregatea de urcare:

Faceau si ei poze cu aparatul pus pe timer:

Pana la urma au venit si amicii nostri:

Ne-am admirat reciproc bicicletele:

Dupa care am plecat pe traseul stabilit, adica spre Saua Tampei prin Valea cu Apa. Mai pe scurt, urcare cam 60% din traseu :))

Dupa ce am ajung la punctul cel mai inalt (cred) al traseului nostru, am luat-o la vale:

Ajunsi in Poiana Stechil, ne-am regrupat, dupa care am luat-o la vale iarasi:

Pe traseu:

Am ajuns pe Saua Tampei. Ne-am recules, am baut din putina apa care mai ramasese si, da, ati ghicit, am luat-o din nou la vale:

Dupa un scurt moment de “usurare”, ne-am continuat drumul. Uitasem sa inchid camera cand “udam” frunzele, asa ca am fost nevoit sa mai tai din filmare :))

Am ajuns pe drumul care urca pe langa Iepure si da, am luat-o la vale iarasi:

Ne-am crucit cand am vazut cata lume era prin zonele alea. Am urcat putin pana la baraj, dupa care, AM LUAT-O LA VALE, terminandu-ne astfel periplul pe doua roti.

A fost o tura pe cinste, putin cam scurta pentru mine, caci am ajuns acasa cu gandul ala pe care cred ca l-a avut fiecare din noi cel putin o data in viata “hai inca o data!”. Nu cred ca amicii mei ar fi fost de acord, asa ca mi-am incheiat ziua facand o tura de jogging pana in Racadau si inapoi.

Mi-am scos bicicleta la o sedinta foto

Vreme frumoasa azi, caldura, eu plin de energie, asa ca am urcat putin la Coltul Putinarilor si i-am oferit bicicletei mele o sedinta foto. Cateva poze le puteti vedea mai jos. Restul raman pentru mine ca sa ma bucur singur de ele :))

Sefu’, ai cumva o tigara?

Ca orice om normal, am coborat si eu azi sa duc gunoiul. La pubele, ce sa vezi? O haita de tigani, dar nu din aia batrani, ci din aia mai tineri care ti-ar putea da in cap daca te prind seara. Nu zic ca aia mai in varsta n-ar face-o, dar fie. Toata “cusca” aia unde troneaza pubelele pentru gunoi era plina de resturi, ca deh, firma de salubritate (care dracu o fi si aia!) nu s-a sinichisit sa vina sa ridice gunoiul inainte de sarbatori. Pubelele erau pline ochi si gunoiul deja umpluse toata zona. Ce faceau amicii nostri?!? Rascoleau gunoiul! Scoteau pungile de gunoi din pubele si le goleau continutul pe jos! Bai frate, unii se chinuie sa sorteze acasa gunoaiele si altii isi bat joc.

De parca asta nu era de ajuns, unul din ei mi-a adresat cu nerusinare si tupeu o intrebare pe care o urasc de cand ma stiu, tocmai pentru ca nu fumez: “Sefu, ai cumva o tigara?”

A fost unul din rarele momente in care mi-am iesit din fire si tare bine imi pare ca m-am abtinut de la o cearta monstruoasa cu dobitocii indivizii. Nu aveam nici telefonul la mine sa sun la Politia Comunitara (0268 954), asa ca am plecat pagubas si am ramas scarbit de atitudinea unora dintre cei care nici nu merita sa puna piciorul pe pamantul asta. Altii muncesc, isi castiga painea. Astia nu. Atat am avut de zis.

Unde mancam azi?

De va aflati vreodata cu treaba prin Steagu, in special pe Zorilor, si vi se face foame, va recomand sa intrati pe la Cri’s. Acum ce sa zic, eu am dificultati in a categorisi acest tip de loc de mancat. Fast-food nu e, restaurant nu e, cantina nu e. E fresh-food, dupa cum afirma si reclama. E un fel de cantina cu autoservire numai ca nu e cantina si nici autoservire. Cert e ca au de-ale gurii mai tot timpul si partea buna e ca sunt deschisi pana si duminica, pana la ora 23. Inca o parte buna e ca mancarea de aici e chiar buna si ieftina! Avand in vedere ca e un loc mai “de cartier”, conditiile sunt excelente. Ciorba de burta este foarte gustoasa, la fel si zilnicele tocanite si diversele preparate facute acolo. Livrarea se poate face si la domiciliu si puteti comanda si pizza si sandwich-uri.

Localul este situat pe colt, la intersectia strazilor Privighetorii cu Zorilor.

Stiu ca locatia nu este chiar buna pentru un loc unde va puteti astampara foamea, dar este un loc dragut, cu preturi foarte bune si calitate de asemenea. Totul este curat, igienic si pot spune chiar putin funky :) mergeti si vedeti de ce :)

Pofta buna!

O zi nebuna, nebuna, nebuna

A inceput asa:

 

Bineinteles ca acei nori n-au stat degeaba acolo sa ne uitam la ei cat de frumosi si pufosi sunt. Dupa cum probabil ati ghicit deja, da, a plouat cu galeata. Spre deosebire de Bucuresti, unde, in loc sa se bucure ca e vreme frumoasa si e soare, bucurestenii stateau cu miile in statiile RATB si se vaitau ca niste fetite ca e greva spontana si nu circula niciun mijloc de transport in comun, cu exceptia metroului. Ar fi fost cazul sa mai mearga si ei pe jos sau sa ia bicicleta.

Legat de Brasovul nostru totusi, o durere in gat ma chinuie de dimineata si mi-a stricat proasta dispozitie; dovada stau articolele scrise cu multa ura si rautate (muhaha).

La 12:30 m-am gandit si eu sa merg la facultate, cam tarziu, dar de obicei 30 de minute imi ajung pana in corpul T, cu autobuzul.

Pe drum, exact in intersectia de care am vorbit ieri aici, un frumos accident a avut loc. Am intins-o repede de acolo ca n-aveam chef sa mai fiu martor prin cine stie ce proces. Asadar, m-am prezentat frumos in statia RATBV si am zarit, venind de departe, un autobuz. Fiindca am mai multe drumuri de facut azi, m-am grabit sa imi iau un abonament pe o zi, cu 5 lei. M-am suit repede in bus si dus am fost. Am butonat ceva pe mobil si m-am trezit ca sunt pe strada Victoriei. Luasem 35-ul! De parca asta nu era de ajuns, a mai venit si controlul. Am coborat in gara, dupa care m-am uitat pe tabele sa vad ce merge pana in Livada Postei. 4! Pe peron, un 4 tocmai isi inchidea usile. Am fugit, l-am prins, am multumit soferului. De parca nu era de ajuns, am si nimerit un sofer care facea pe bunul samaritean si ceda trecerea tuturor, nu numai celor care chiar aveau drept de trecere. Cu chiu cu vai am ajuns la facultate cu cateva minute intarziere.

Ziua inca nu s-a incheiat, ma astept la orice.